Cuvânt la Învierea Domnului.

Anul acesta sărbătorim marea Înviere în condiții deosebite, neobișnuite, nu în bisericile noastre, ci o sărbătorim în biserica din inimile și din casele noastre, nu împreună cu toată comunitatea, ci numai cu cei din familiile noastre. Și totuși suntem cu toții împreună în aceeași tradiție bisericească și în aceeași credință orthodoxa.

„Căci din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi.“Din moarte la viață, din întunerecul morții la lumina învierii s-a ridicat Hristos și ne va ridica și pe noi, căci pentru noi a murit și a înviat.Cuvântul „Paști” înseamnă la originea lui ebraică „trecere”.Sărbătoarea Paștilor la evrei amintește de trecerea lor din robia egipteană. La noi, la creștini cuvântul Paști are o altă semnificație cu totul deosebită, înseamnă trecerea din moarte la viață, ieșirea din robia păcatului și a morții. Nici moartea și nici pământul nu sunt destinația ultimă a existenței noastre, ci viața și cerul. Într-o cântare de pascală Iisus cel înviat din morți e numit „începătura celor adormiți“. El a făcut începutul învierii din morți. După El și noi prin puterea Lui.“Căci, precum în Adam toți mor,așa și în Hristos toți vor învia“(1 Cor.15,22).“Adevărat, adevărat vă spun vouă, că vine ceasul…când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și care vor auzi, vor învia…“(Ioan 5,25). Despre moarte și despre viață, despre acestea două, în tot înțelesul lor, e vorba când sărbătorim învierera Domnului. De El și de noi vorbim de Paști. De Iisus Hristos depinde soarta noastră, cea din lumea aceasta și cea din viața viitoare. Noi suntem cuprinși în învierea lui Hristos. Suntem învăluiți în lumina învierii Lui. Peste noi se revarsă razele de lumină și de har când o sărbătorim în credință.

La întrebarea cum a putut Iisus să învieze, dac-a fost mort? Numai cine nu știe cine este Dumnezeu și ce putere are El, numai aceia au dificultăți să înțeleagă fenomenul învierii. Iisus Hristos a murit ca om, dar ca Fiul lui Dumnezeu, care a fost El în acelaș timp, n-a putut fi atins de moarte. A înviat singur, pentru că omul și Dumnezeul din El erau uniți într-o singură persoană. Mort fiind omul Iisus, n-a încetat o clipă să nu fie Fiul lui Dumnezeu. Piatra grea, care astupase mormântul, unde fusese pus trupul lui mort, a dat-o singur la o parte. Iisus Hristos e numit Pantocratorul, Cel care le ține pe toate, cum ar fi putut atunci să-l împiedice piatra de la întrarea în mormânt ca să nu iese înviat din el?

Dacă Iisus Hristos e izvorul vieții și al luminii, cum ar fi putut să-l înghită întunericul și moartea? Cu alte cuvinrte, învierea Domnului înseamnă moartea morții:”Cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le“. A pus moartea sub picioarele Lui, semn de stăpânire absolută asupra ei. Și moartea are moarte. S-a coborât El însuși în sânul morții și acolo a învins-o, la ea acasă! Noaptea morții nu e veșnică, ea e mărginită de răsăritul unei noi și neapuse vieți. Puterea lui Dumnezeu nu se oprește în fața morții. Iisus, Mântuitorul nostru, a spart zidul morții, a ieșit viu din mormântul Lui, așa cum von ieși și noi din mormintele noastre la chemarea și prin puterea Lui.

Iisus Hristos a acceptat să moară, nu pentru că ar fi fost neputincios, ci ca să spele cu sângele Lui nevinova păcatele noastre, ca să învingă moartea, pentru El și pentru noi. Și moartea noastră, a fiecăruia, e deja învinsă de El. Ne așteaptă o moarte învinsă. El a făcut din ea un pasaj de trecere la viața de dincolo de moarte. În privința aceasta putem muri liniștiți, pentru că știm foarte bine ce ne așteaptă după ea. Am avut de câteva ori ocazia să fiu alături de unii dintre-ai noștrii, care se aflau pe pragul morții. Au plecat din lumea aceasta cu atâta încredere în învierea lui Hristos și în învierea morților, s-au apropiat de moarte cu atâta liniște, cu atâta seninătate și tărie, izvorâte din credința lor în învierea lui Hristos. Cine n-ar vrea să moară ca ei! Dacă tot trebuie să murim, să murim atunci cum trebuie! De câte ori sărbătorim în viața noastră învierea lui Hristos, de atâtea ori sărbătorim în mod anticipat și propria noastră înviere.

Sf. Apostol Pavel ne spune că între învierea lui Hristos și învierea morților e o strânsă legătură. Cine crede în învierea Domnului nu poate să ne creadă și în învierea mirților. Una fără alta, nu se poate.

Iubiți credincioși, Înviera Domnului nu se referă numai la viața viitoare. Înviat din morți, Iisus n-a dispărut din lumea aceasta și din viața noastră. Pe El nu-l întâlnim numai în viața viitoare, ci până atunci și în primul rând în viața noastră de dinainte de moarte. Ce ne-a adus învierea lui Hristos? Celor ce nu cred în ea, nu le-a adus nimic, absolut nimic. De binefacerile învierii au parte numai cei ce cred, pentru că în credință îl primesc în inimile lor pe Hristos cel înviat. Prin ea, Domnul înviat ne transmite din puterea și lumina învierii Lui. El ne ajuta să înviem și noi, nu numai după moarte, ci acum când suntem vii. Învierea Domnului pe care o sărbătorim an de an, anul acesta în alte condiții, adică pe care o trăim și o simțim în noi, la care luăm în felul acesta parte, are darul să ne întărească și să ne învioreze credința, să umple de energii noi viața noastră, care are mereu nevoie de infuzii de har, care emană din învierea lui Hristos.Înviind a biruit puterea răului și a morții, a păcatului, forțele întunericului, care l-au răstignit pe cruce. Dar puterea aceasta a Lui, n-a păstrat-o numai pentru Sine, ci ne face și nouă parte de ea, căci pentru noi a murit și a înviat. El știe prea bine că și noi ne luptăm toată viața cu păcatul, cu răul din noi și din afara noastră, cu tot felul de suferințe și neputințe. Ca să reușim în viață, avem neapărată nevoie de ajutorul lui Hristos cel înviat. Din puterea cu care El a biruit forțele întunericului și ale morții, ne transmite și nouă prin credința noastră în El putere să ieșim și noi biruitori asupra lor. Singuri, nu putem.

Iubiți credincioși, Iisus Hristos a înviat odată pentru totdeauna, dar tot El poate să reînoiască învierea Lui în noi, an de an și între ani, când o sărbătorim în credință. Când ne înțelegem unii cu alții, când ne iertăm unii pe alții, când ne împăcăm, când nu rămânem indiferenți față de bătrâni și de bolnavi, mai ale în condițiile grele ca cele din zilele noastre, când îi ajutăm cei ce suferă trupește și sufletește, atunci înviază Hristos în noi, strălucește din noi lumina învierii Lui, iradiază atunci din noi spre alții din puterea, din lumina și din bucuria învierii. În felul acesta putem deveni ambasadori ai învierii, purtători de faclă luminoasă, de ștafeta învierii, vestitori cu fapta că Iisus Hristos a înviat, când ne ducem cu El în inimile noastre la cei ce au nevoie de ajutorul nostru.

Când sărbătorim învierea Domnului, vrem să luăm și noi parte la ea, vrem să participăm la acest unic triumf al vieții, vrem să trăim în noi această biruință și să ne bucurăm de ea.”Cântați, creștinelor popoare,/ În sărbătoarea cea mai sfântă!…/ Văzduhul tot miroase-a floare/ Și toate clopotele cântă!…/ Fiorii vieții larg străbat…/Cântați!…Hristos a înviat!“(Vasile Militaru, Hristos a înviat)

Chemarea din biserici în noaptea și ziua învierii:”Veniți și luați lumină. Lumina lui Hristos luminează tuturor“ pe această lumină o putem aprinde anul acesta din credința noastră în învierea lui Hristos, în noi înșine, în casele și în inimile noastre și din această lumină putem apoi aprinde lumânările din casă, urmate de imnul biruinței:” Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață daruindu-le.“

Oriunde ne-am afla:”Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne vesem într-ânsa! „

Hristos a înviat: la toată făptura românească de pretutindeni.

NB: O expunere detailată a învierii lui Hristos o găsiți în carea mea:“Iisus Hristos în creație și în viața noastră“, p.443-469.

Rugăciune.

Pentru că știm că ne asculți și ne primești, ne rugăm bunătății Tale, Doamne Iisuse Hristoase, biruitorul răului și al morții, să nu ne lași singuri pe marea agitată a vieții noastre, pe marea dinlăuntrul nostru și pe cea a vremurilor noastre, amenințată de virusul minuscul al moții, care a stins atâtea viați omenești. Fă-ne să știm și să ne liniștim că tu ești cu fiecare dintre noi, sperând să nu se poată apropia de noi virusul bolii și al morții. Pe cei ce suferă de vre o neputință sufletească și trupească, pe ce sunt singuri și deznădăjduiți, bătrâni și neajutorați, fă să licărească din lumina învierii Tale raze de lumină și de nădejde la orizontul vieții lor și trimite la ei în numele Tău oameni care să-i ajute, iar pe acesția, ca personal medical în spitale, ajută-i și ferește-i Tu de molima molipsitoare. Amin

Pr.Dr. Viorel Mehedințu, Aprilie 2020

Cuvânt la Vinerea Mare a Patimilor Domnului. 
Home