Cuvânt la Sărbătoarea Nașterii Domnului.

„Iată vă binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul“.

Cel care s-a născut e numit Domn și Mântuitor. Cine este Iisus Hristos și de unde vine?Ce înseamnă pentru noi venirea Lui în lume? Un Dumnezeu atotputernic, nevăzut, nemărginit, necuprins, Fiul veșnic al Tatălui ceresc se naște ca om, ia înfățișarea noastră omenească, s-a născut într-un staul la marginea Betleemului, unde se adăposteau noaptea păstorii și animalele lor. Copilul sfânt, Fiul Tatălui ceresc, s-a născut ca om într-o sărăcie deplină. „N-are scutec de-nfășat pentru pruncul de-mpărat“. „Străin am fost și nu m-ați primit.Gol am fost și nu m-ați îmbrăcat” a spus Iisus mai târziu, gândindu-se la sine și la atâția copii în situația Lui. La începutul vieții Lui n-a avut parte nici de lumină, nici de căldură, Cel care a venit să lumineze și să încălzească inimile oamenilor. El, care n-a cunoscut ura, dușmănia, răutatea, agresiunea, dimpotrivă, o nemărginită dragoste față de oameni, adâncul de nepătruns al bunătății și al iertării, care a avut atâta înțelegere și milă față de toți oamenii, care pe cei ce l-au dușmănit și chinuit până la moartea pe cruce, i-a iertat. De ce ne bucurăm atât de mult când sărbătorim nașterea Lui? Dece așteptăm cu atâta emoție venirea acestei sărbători? Nu așteptăm pur sărbătoares, ci pe Cel sărbătorit. Pe Iisus să-l sărbătorim, dar nu fără El, ci cu El în mijlocul nostru

Colindele noastre îl cântă, îl preamăresc pe Dumnezeu coborât printre oameni. „Astăzi s-a născut/ Cel făr-de-nceput. Naște-n ieslea boilor/ Pe-mpăratul tuturor“. Pe de o parte e fără de început, e Fiul lui Dumnezeu,

Împăratul tuturor, iar pe de altă parte, tot El, cel ce se naște-n ieslea boilor. Dumnezeu Cel atotputernic devine om smerit. Cel fără de trup, îmbracă trupul nostru omenesc. Cel nevăzut devine văzut, cel neîncăput, încape în pântecele fecioarei Maria. Ziditorul și stăpânul universului, se naște ca om într-un staul, la marginea unui orășel neînsemnat pe vremea aceea, în Betleem. Dumnerzeu atotputernic se întrupează în trupul neputincios al unui prunc. Cine și-ar fi putut închipui că Dumnezeu se poate face atât de mic! Cine-ar fi putut ști că în pieptul acesta plăpând, în care bătea inima pruncului Iisus pulsa puterea Lui dumnezeiască! Cine și-ar fi putut imagina că din această inimă mică emană atâta dragoste pentru noi oamenii! Iată în numai câteva cuvinte ceea ce ne fascinează, ne uimește în fața misterului în care e învăluită nașterea ca om a Fiului veșnic al Tatălui ceresc.

Cine-ar putea să înțeleagă taina aceasta atât de mare că Dumnezeu se face om! În nici o altă religie, numai în creștinism Dumnezeu se face om, vine atât de aproape de noi și trăiește ca noi viața noastră.

Nașterea lui Iisus Hristos ne dezvăluie planul lui Dumnezeu cu noi oamenii. Dumnezeu nu l-a lăsat pe om în voia soartei după căderea acestuia în păcat. I-a promis și i-a trimis un Mântuitor. Pentru că omul nu se poate ridica la Dumnezeu, s-a pogorât Dumnezeu la om. Dumnezeu nu e sus de tot, ci aici, jos, cu noi. Acest cu noi e înscris în numele lui Iisus, care se cheamă și Emanoil, tradus înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Așa de mult ne iubește Dumnezeu, încât El însuși în persoana Fiului Lui s-a făcut om ca noi, trupește și sufletește. Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu, dar ca om e și Fiul unei făpturi omenești, al Fecioarei Maria.

Din felul cum s-a născut ca om Fiul lui Dumnezeu ne arată care este relația Lui cu noi. De ce s-a născut în condiții atât de umile și sărace? De ce nu i-a pregătit Dumnezeu Fiului Lui condiții mai bune la intrarea Lui în lume?

Dumnezeu n-a făcut cu El o excepție. Nu l-a situat desupra oamenilor, ci exact în mijlocul lor, în mijlocul problemelor lor. Iisus Hristos a venit să ia parte la viața noastră, să ducă o viață ca noi. În Iisus Hristos vedem ce Dumnezeu avem, cât este de aproape de noi. Dumnezeu nu l-a lăsat pe om în voia soartei, nu și-a luat mâna de pe El, nu s-a îndepărtat de el după ce a căzut în păcat.

Nașterea Domnului ne spune cine este Dumnezeu față de noi. El a vrut să fie cât mai aproape de noi. Dumnezeu nu ne privește de la distanță, fără să fie mișcat de nevoile, de suferințele, de problemele vieții noastre. Ceea ce ni-l face pe Iisus atât de apropiat, e modestia, simplitatea, sărăcia, omenescul atât de vizibil din El. Iisus ne câștigă inimile cu iubirea, cu înțelegerea, cu apropierea Lui maximă de noi. Nimeni nu ne poate fi mai apropiat ca El. Sunt nenumărtate situațiile din viața noastră când avem nevoie să-l avem pe Iisus Hristos alături de noi.

Care este motivul pentru care s-a făcut om Fiul lui Dumnezeu? Cu cuvintele dintr-o colindă răspundem: „să se nască și să crească, să ne mântuiască”. În numai câteva cuvinte e cuprins acest mare adevăr, dar și toată viața și activitatea lui Iisus Hristos pentru noi. S-a născut odată, acum mai bine de 2000 de ani în Betleem, dar tot El se naște și astăzi în inimile și în sufletele noastre în credința noastră în El. În ele vrem să se nască, să crească și să ne mântuiască.

De Crăciun, ne bucurăm de venirea Lui în viața, în casa sufletelor noastre, cum așa de frumos ne spun versurile următoare: „Și noi, Doamne, ne-am sculat/ Colibele am curățat/ Uși, ferestre, toate-s noi/ Doamne, intră și la noi“. Când vine în noi prin cerdința noastră în El ne aduce daruri de neprețuit, ne aduce lumină, căldură sufletească, bucurie, energii noi de viață, puterea de a ierta și de a ne înțelege unii cu alții, pacea sufletelor și nădejde de viață. Când vine în sufletele noastre aduce cu El un rai întreg de bunătăți, ca în versurile următoare: „Suflete, scoala și cunoaște/ Luminos prunc că se naște/ Din palatul Treimii/ În peștera inimii/ Dar pruncul cine mi-i? E Hristosul Dumnezeu/ Coborât în pieptul meu…Ci cu harul care vine/ Raiul tot se află-n mine“ Cu darurile acestea ne potențează conștiința de noi înșine, ne arată cât suntem de însemnați în fața Lui, indiferent de ce pregătire și ocupații avem. Iisus Hristos e punctul de sprijin al vieții noastre, centrul ei de greutate.

Dacă știm că-l avem pe El în noi și cu noi, nu mai căutăm adevărul vieții în altă parte, unde nu-l putem găsi. El ne ajută să ne căutăm pe noi în noi, să ne descoperim pe noi, să știm cine suntem. Cu lumina Lui ne putem uita în noi înșine. Privirea noastră e îndreptată mai mult înafara noastră.

Anul acesta marcat de fenomenul acestei îngrozitor de periculoase pandemii, cu restricțiile de comunicare, cu reducerea serviciilor religioase, cu izolarea și însingurarea oamenilor ca măsuri de protecție, am putea compensa, chiar folosi situația aceasta negativă, încercând să descoperim în aceste vremuri, în viața noastră concretă, momente însemnate, evocând situații, stări trăite de noi în preajma acestei mari sărbători. Mă gândesc c-am putea întreprinde o excursie deosebită. Nu e vorba de o excursie în regiuni geografice de frumuseți naturale, ci de data aceasta vă invit să facem o excursie în trecutul vieții noastre, în noi înșine, pe unde, poate n-am fost niciodată până acum. Sunt sigur că de-a-lungul acestei excursii vom descoperi regiuni, peisaje de o deosebită frumusețe și însemnătate din viața noastră, unele cunoscute, altele mai puțin cunoscute și unele chiar necunoscute. Fiecare dintre noi are bogății de viață neexplorate încă. În situația aceasta ar trebui să fim foarte curioși să vedem mai amănunțit cine suntem, nu din spusele altora, ci studiindu-ne noi pe noi. Cine se poate uita mai bine în noi înșine, în sinea noastră, decât noi care suntem înlăuntrul nostru? Sunt sigur că vom descoperi „comori” de mare preț în familia, în copilăria, în adolescența noastră ș.a.m.d., care să arunce o lumină nouă asupra trecutului vieții noastre, care să faciliteze o mai bună înțelegere de noi înșine. Am plasat întreprinderea aceasta a unei mai cuprinzătoare și mai profunde cunoaștere a vieții raportând-o la evenimentul acesta de răscruce în istoria lumii acesteia care este nașterea ca om a Fiului lui Dumnezeu. În lumina celui care a zis despre Sine „Eu sunt lumina lumii”, ne putem vedea și cunoaște mai bine, ne putem uita până la începutul vieții noastre.

Nașterea, cum știm cu toții, înseamnă începutul unei noi vieți. La fel și renașterea. Ne naștem odată, dar ne putem renaște mereu. Sărbătoarea nașterii lui Hristos, când o petrecem în credință, poate să producă în noi renașterea, reînviorarea, reîmprospătarea vieții noastre, o reînviorare și aprofundare a trăirii, a gândirii, a iubirii, a credinței. Aceasta este propriu zis rețeta reîntineririi noastre sufletești. Dacă sărbătoarea Nașterii Domnului nu are ca urmare o reînviorare spirituală, o încercare de a deveni mai buni, mai plini de înțelegere, mai sensibili și generoși, dacă petrecerea acestei sărbători nu lasă astfel de urme în inimile noastre, atunci nu i-am înțeles sensul, n-am trăit-o cum trebuie, nu ne-am îmbogățit și înfrumusețat viața din ea.

„Lăudați, cântați și vă bucurați. “Bucuria e puterea inimilor noastre. Cum să nu ne bucurăm, dacă Iisus Hristos e cu noi?

Mărire-ntru cele-nalte/ Toate stelele să salte/Salte cerul și pământul/Si să laude cuvântul“. Toate colindele și cântările bisericești se aud ca o simfonie de bucurie, de mulțumire, de laudă pentru coborârea lui Dumnezeu pe pămât în Iisus Hristos. Nașterea Domnului ca om din Fecioara Maria e centrul istoriei universale, centrul vieții noastre, înseamnă începutul unui nou eon, începutul unei noi lumi.

„Și deodată s-a văzut, impreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună invoire. “Fie ca pacea și buna învoire din cântarea îngerească să se coboare și să dăinuiască în inimile și în familiile noastre.

La toți și la fiecare în parte vă doresc ca sărbătoarea Nașterii Domnului să devină și sărbătoarea înâlțătoare a inimilor și a familiilor D-Voastră și Domnul Iisus să aducă în ele mare bucurie, pace și bună înțelegere!

Anul Nou să ni-l binecuvinteze Dumnezeu cu sănătateși să reverese peste noi energiile Duhuhlui Sfânt dătătoare de viață, care să îndepărteze pericolul acestui virus, care s-a răspândit în toată lumea.

La muți ani de la tinerețe pân la bătrânețe.

Amin

Rugăciune

Ca magii odinioară, care Ți-au adus daruri, venim si noi acum înaintea Ta,

dar cu mâinile goale. Ce să-ți oferim, Doamne, că nu prea avem ce. Nu suntem bogați în fapte bune, nici în bunătate și nici în dragoste unii față de alții, plini de prejudecăți față de alții, uităm să-ți mulțumim pentru ce ne dai, de Tine ne aducem aminte numai când avem nevoie de ajutorul Tău.

Pentru că știm că ne asculți și ne primești, ne rugăm bunătății Tale să nu ne lași singuri pe marea foarte agitată a vremurilor noastre, pe marea dinlăuntrul nostru și pe cea a vremurilor în care trăim, bântuită de virusul infim nevăzut. Fă-ne să știm și să ne liniștim că Tu ești cu fiecare din noi. Pe cei ce sufere de vreo neputință trupească și sufletească, pe cei ce sunt singuri și deznădăjduiți, bătrâni și neajutorați, fă să licărească o rază de lumină și de nădejde la orizontul vieții lor și trimite în numele Tău oameni care să-i ajute.

Întinde mâna Ta atotputernică și plină de bunătate asupra vieții și familiilor noastre. Tu, care te-ai pogorât la noi pe pământ, coboară-Te și acum în sufletele noastre și adu cu Tine în ele lumină, bucurie, nădejde și putere din puterea Ta.

Știind că anii vieții noastre sunt în mâna Ta, Te rugăm acum în prag de an nou, fă-ne parte de un an sănătos și bun. Apără-ne, Tu, dătătorule de viață, de duhul rău nevăzut care s-a încuibărit în atâția oameni peste tot pământul, ducând la pierzare atâtea ființe omenești. Înviorează și întărește cu energiile Duhului Sfânt viața noastră, ca să putem să-Ți mulțumim și să Te lăudăm în toate zilele vieții noastre!

Amin

PS.

Din păcate, pandemia, care devine din ce în ce mai periculoasă, ne-a împiedicat să sărbătorim anul acesta Nașterea Domnului cu toți împreună. O putem totuși sărbători în familiile și în inimile noastre.

Crăciunului anului 2020

Pr. Dr. Viorel Mehedințu

Home